Ulici Laurentiu
 Este licenţiat al Facultăţii de Filologie în 1966 şi al Facultăţii de Filosofie în 1970. Membru în Parlamentul României din partea Uniunii Forţelor de Dreapta. Cariera politică şi-a început-o însă în Partidul Alianţei Civice, alături de Mona Muscă. Critic literar şi preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, din 1995 până în anul morţii în luna noiembrie 2000. Moartea a fost „accidentală", prin intoxicare cu oxid de carbon, din cauza unei sobe stricate, şi s-a produs în Făgăraş, unde preşedintele de atunci al Uniunii Scriitorilor se afla la o reuniune a scriitorilor. Împreună cu el a decedat şi şoferul său.
Sunt batran, batrane, timpul nu ma iarta
Anii - nu stiu bine cand - s-au adunat:
Mai iubind o fata, mai ratand o carte,
Mai plesnind din biciul rasului curat; Mai lovit de soarta, cateodata-n fata;
Mult mai des, din spate - de prieteni buni;
Mai uitat in somnul alb, de dimineata;
Mai plangand in zborul unor vagi lastuni; Mai sedus de glorii care n-au sa vina;
Mai tratandu-mi clipa pentru-un ceas fictiv;
Mai stingand lumina tamplelor, alpina;
Mai cerand ninsorii tainicul motiv; Mai purtand pe umeri muntii iluzorii;
Mai glumind cu mine ca sa nu ma dor;
Mai cazand din saua certa a rigorii;
Mai cutremurat de un frig interior; Mai mintind de dragul unui alt dor - sudic;
Mai visand la umbra morilor de vant;
Mai pandind amurgul simturilor, ludic;
Mai crezand in rima plansa de cuvant... Sunt batran, batrane, timpul imi imparte
Anii pe din doua, lenes alternand:
Mai ratand o fata, mai iubind o carte...
Pana unde, totusi, pana unde? Cand?
|
Coş de cumpărături (0.00 RON)