Ianosi Ion

Provine dintr-o familie evreiască înstărită din Brasov, în care se vorbea ungureşte şi germană, bunicul său fiind un burghez de provenienţă austro-ungară. Între anii 1940 şi 1944, Ion Ianoşi a fost dat afară din şcolile de stat din cauza originilor sale burghezo-evreieşti. În această perioadă a urmat o şcoală evreiască de meserii, în urma căreia a primit calificarea de lăcătuş. Între anii 1944-1946 recuperează clasele pierdute, iar în 1947 susţine examenul de bacalaureat.

Mânat de iluzie şi utopie, îmbrăţişează doctrina comunistă, întrând în contact cu aceasta între anii 1945 - 1947, când a frecventat anumite grupări ale UTC-ului, iar mai apoi pe cele ale Tineretului Progresist. După intrarea în Partidul Comunist se înscrie la cursurile Universităţii din Cluj, unde întâlneşte mulţi studenţi cu convingeri şi iluzii asemănătoare. Între anii 1949-1953 este trimis la studii la Sankt Petersburg(Leningrad), în cadrul Universităţii Jdanov, unde a urmat cursurile Facultăţii de Filozofie. Fiind o facultate slabă din punct de vedere al actului educaţional şi al corpului profesoral îndoctrinat, Ion Ianoşi îşi găseşte refugiul în biblioteca facultăţii.Se întoarce în România în 1955 şi, datorită unui articol publicat în presa rusească şi preluat de presa din Romania, i se permite să-şi continue studiile. Se înscrie la doctorat, o formă de doctorat cu durata de studii de 3 ani numită Aspirantură, stadiu pe care îl parcurge într-un singur an şi la sfârşitul căruia prezintă o lucrare de estetică cu o temă despre imaginea artistică.Gânditor de stânga, membru al Partidului Comunist Român şi activist al Comitetului Central la cumpăna anilor '50-'60, a fost unul dintre puţinii teoreticieni "luminaţi" ai stângii care au jucat un rol important în modelarea câmpului intelectual românesc. În 1956 devine instructor al CC, la Sectorul de Artă la Secţia de Ştiinţă şi Cultură, iar în anii '70 şi '80 începe o prodigioasă activitate de scriitor şi profesor, ajutând ca referent de editură la apariţia unui număr de lucrări considerate „dificile" în epocă (Jurnalul de la Păltiniş, Epistolar etc.).A purtat corespondenţă şi a păstrat legături de prietenie şi colaborare, de-a lungul timpului, cu numeroşi scriitori sau teoreticieni români de marcă, printre care Belu Zilber, Constantin Noica, Henri Wald, Alexandru Dragomir, Radu Cosaşu, Gabriel Liiceanu sau Zigu Ornea. Este autor a numeroase lucrări de filozofie, estetică, istorie literară, monografie şi memorialistică, în care sobrietatea speculaţiei se împleteşte cu generozitatea tolerantă a interpretării. Studiind istoria ideilor şi mentalităţilor, eseurile lui Ianoşi pledează în general pentru nuanţare şi analiză, împotrivindu-se maniheismelor în gândire care au avut, pentru istoria secolului XX în special, consecinţe ideologice şi practice devastatoare. De peste patru decenii, Ion Ianoşi este profesor de filozofie şi estetică la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Bucureşti. Din 2001, este membru de onoare al Academiei Române.Anul 2008 a fost declarat de Grupul Ideea Europeană & EuroPress „Anul Ion Ianoşi" - prilej cu care eruditul cărturar este sărbătorit printr-o serie de conferinţe şi dezbateri.