Huxley Aldous

"Poate că proza lui Huxley trece în lume printr-o criză de popularitate. Se găsesc cîteva explicaţii. Huxley a adoptat o schemă literară care constituia o noutate într-o vreme, acum patru sau cinci decenii. Dar în linia formalului romanesc, s-au produs ulterior inovaţii mult mai complicate, dacă nu şi mai importante. Apoi, opera sa îşi bazează un procent din personalitate pe ceea ce, în genere, se numeşte livresc. Livrescul este prezent la Huxley la diverse nivele şi, dacă nu la toate, la unele supără. Recunoaştem o linie narativă „livrescă", rezistentă timpului, şi personaje.— suport pentru idei, personaje ce devin prin aceasta livreşti, realizînd un proces de devalorizare de care însuşi autorul era conştient în teoriile romanului, introduse mai oriunde. Există, în sfîrşit, un caracter de lexicon artistic al probei lui Huxley.Oricare dintre romanele sale conţine sute sau mii de trimiteri la autori de literatură, de opere aparţinînd artelor vizuale, la idei politice şi oameni politici, la savanţi şi ştiinţe, la filozofi şi filozofii. Aceste trimiteri se pot împărţi în două mari categorii : vechi şi noi. Or, ambele suferă un anumit proces de deteriorare. Ideile lui Huxley privitoare la prima categorie definesc atmosfera europeană de pînă la primul război mondial şi au marele neajuns că, nefiind suficient de vechi, par cu totul banale, şi sînt cu adevărat curente. Ideile despra fenomenele mai noi au un defect asemănător : fiind îndrăzneţe pentru epoca respectivă, ele devin inactuale prin inactualitatea relativă a numelor de care sînt legate. Fără doar şi poate că atunci cînd trimiterile vor fi suficient de bine uitate, Huxley îşi va regăsi sub toate raporturile o nouă modernitate, şi el va poseda tot ceea ce se cere unui autor serios : adică toate acele date capabile să formeze o magazie de documente ale unei epoci. Pînă atunci, să vedem care sint posibilităţile de supravieţuire a prozei sale, prin ce poate inca atrage Huxley pe cititorii contemporani...."