Caragiale Ion Luca

    S-a născut în zorii zilei de 30 ianuarie 1852, în satul Haimanale, care-i poartă astăzi numele,  fiind primul născut al lui Luca Caragiale şi al Ecaterinei. Tatăl său (1812 - 1870), frate cu  Costache şi cu Iorgu Caragiale, s-a născut la Constantinopol, ca fiu al lui Ştefan, de profesie  bucătar, angajat de Ion George Caragea, la sfârşitul anului 1812, în suita sa. Atras de teatru,  Luca se căsătoreşte în 1839 cu o bună actriţă şi cântăreaţă, Caloropulos, de care se  despărţise, fără a divorţa vreodată, întemeindu-şi o familie statornică cu braşoveanca  Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Caraboas.Viitorul mare clasic absolvise Gimnaziul  „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti, pe care îl numeşte, în Grand-Hôtel „Victoria Română”,  oraşul său natal. Singurul institutor de care autorul Momentelor şi-a adus aminte cu    recunoştinţă a fost ardeleanul Bazil Drăgoşescu, acela care în schiţa memorialistică După 50  de ani l-a primit în clasă pe voievodul Unirii.Adolescentul începe să scrie în taină poezii, dar  înainte de debutul literar, tânărul Iancu, fascinat de performanţele teatrale ale unchiului său,  Iorgu Caragiale, actor şi şef de trupă, fixată la Bucureşti sau ambulantă, în 1868 obţinuse de  la tatăl său autorizaţia de a frecventa Conservatorul de Artă Dramatică, în care fratele  acestuia, Costache, preda la clasa de declamaţie şi mimică. În 1870 a fost nevoit să  abandoneze proiectul actoriei şi obţine mutarea familiei la Bucureşti, luându-şi cu seriozitate  în primire obligaţiile unui bun şef de familie.Îl cunoscuse pe Eminescu când tânărul poet,  debutant la Familia, era sufleor şi copist în trupa lui Iorgu. În 1871, Caragiale este numit  sufleor şi copist la Teatru Naţional din Bucureşti, după propunerea lui Mihail Pascaly.  Colaborează la Ghimpele, cu versuri şi proză, semnând cu iniţiale (Şarla şi ciobanii, fabulă  antidinastică). Se născuse, prin urmare, autorul satiric, însă prin sacrificarea poetului liric,  căruia îi va supravieţui, ocazional, autorul de fabule, epigrame şi parodii.

Cronologie

30 ianuarie 1852: Se naşte Ion Luca Caragiale, în satul Haimanale, fiul lui Luca Caragiale şi al Ecaterinei, satul primind mai apoi numele de Ion Luca Caragiale. 1859–1860: Primele studii cu părintele Marinache, de la Biserica Sf. Gheorghe din Ploieşti. 1860–1864: Urmează clasele primare II-V, la Şcoala Domnească din Ploieşti. 1864–1867: Trei clase la Gimnaziul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti. 1867–1868: Clasa a V-a liceală la Bucureşti. 1868 - 1870: Studiază la Conservatorul din Bucureşti, la clasa de declamaţie şi mimică a unchiului său, Costache. 1870: Numit copist la Tribunalul Prahova. 1871–1872: Este propus de Mihail Pascaly sufleor la Teatrul Naţional din Bucureşti. 1873–1875: Colaborează la Ghimpele, semnând Car şi Policar. Publică poema Versuri în Revista contemporană (semnează cu numele întreg). 1875–1876: Scrie la Alegătorul liber. 1876–1877: Corector la Unirea democratică. Redactează în întregime revista umoristică Claponul. Scoate, împreună cu Frédéric Damé, ziarul Naţiunea română. Apare Calendarul Claponului. 1877–1878: Publică seria de foiletoane Cercetare critică asupra teatrului românesc, în România liberă. Colaborează la Timpul, chemat de Eminescu. La Teatrul Naţional se prezintă piesa Roma învinsă, de D. Parodi, în traducerea lui Caragiale. 1878, 26 mai: Începe să frecventeze şedinţele bucureştene ale Junimii, la Titu Maiorescu. La Iaşi, citeşte la Junimea O noapte furtunoasă. 1879: De Paşte, se află la Viena, împreună cu Titu Maiorescu. Publică în Convorbiri literare piesa O noapte furtunoasă. 1881: Se retrage de la Timpul. octombrie: Este numit cu decret regal, revizor şcolar pentru circumscripţia districtelor Suceava şi Neamţ. 1882: Este mutat, la cerere, în circumscripţia Argeş - Vâlcea. 1883, 23 februarie: Comitetul Teatrului Naţional din Iaşi, prezidat de Iacob Negruzzi, îl numeşte director de scenă. Caragiale refuză. 1884, 1 martie: Prima reprezentaţie a operei bufe Hatmanul Baltag, scrisă în colaborare cu Iacob Negruzzi. 17 martie: Participă la şedinţa Junimii, în prezenţa lui V. Alecsandri. 6 octombrie: Însoţit de Titu Maiorescu, citeşte la aniversarea Junimii, la Iaşi, O scrisoare pierdută. 13 noiembrie: În prezenţa reginei, are loc prima reprezentaţie a Scrisorii pierdute, bucurându-se de un succes extraordinar. 1885, 12 martie: Se naşte Mateiu, fiul natural al Mariei Constantinescu, funcţionară la Regie, cu Caragiale, care îl declară la oficiul stării civile. 8 aprilie: Reprezentaţia comediei D-ale Carnavalului, premiată la 25 ianuarie, fluierată la premieră. iunie–octombrie: Publică articole literare şi politice la Voinţa naţională. 1888, 26 iunie: Cu decret regal, I.L. Caragiale este numit director general al Teatrului Naţional din Bucureşti. 1889, 7–8 ianuarie: Se căsătoreşte cu Alexandrina Burelly, fiica artistului Gaetano Burelly. 5 mai: Demisionează de la direcţia teatrelor, după căderea guvernului junimist. mai: Apare volumul de Teatru (în prefaţă, studiul lui Titu Maiorescu despre Comediile d-lui I.L. Caragiale). 15 iunie: Moare poetul-nepereche Mihai Eminescu. Caragiale publică articolul În Nirvana. octombrie: Colaborează cu articole politice şi literare la ziarul junimist Constituţionalul, sub semnătura C. şi pseudonimele Falstaff, Zoil, Nastratin şi Hans. 1890, 3 februarie: Premiera dramei Năpasta. Piesa apare la Editura Haimann şi este dedicată d-nei Ana T. Maiorescu. Este profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe. 1891, 14 aprilie: În şedinţa Academiei Române, volumele Teatru şi Năpasta sunt respinse de la premiere (20 de voturi contra, 3 pentru). 1892, 9 mai: Conferinţă la Ateneu cu titlul Gaşte şi gâşte literare, împotriva Junimii. Conferinţa şi articolul Două note vor determina ruptura cu Titu Maiorescu şi încetarea colaborării la Convorbiri literare. Violente diatribe antijunimiste. Publică volumele Note şi schiţe şi Păcat, O făclie de Paşte, Om cu noroc, 3 novele. Îşi exprimă intenţia de a se expatria la Sibiu sau la Braşov. 1893, 24 ianuarie: Apare revista Moftul român (prim-redactor: Anton Bacalbaşa). 9 mai: Conferinţă la Clubul muncitorilor: Prostie şi inteligenţă, cu vizibile aluzii împotriva lui Maiorescu. 1894, 1 ianuarie: Apare revista Vatra, sub conducerea lui Slavici, Caragiale şi Coşbuc. 1895, 20 aprilie: Are loc o reprezentaţie neautorizată a comediei O scrisoare pierdută la Teatrul Naţional din Bucureşti. 30 decembrie: Se reprezintă la Cernăuţi Năpasta, în traducerea în germană a lui Adolf Last. 1896, ianuarie–aprilie: Colaborează la revista umoristică a lui Alceu Urechia - Lumea veche (semnează Ion şi Luca). februarie–martie: Scrie, fără semnătură, articole politice, reportaje, la Ziua, ziar condus de Gh. Panu. aprilie: Publică volumul Schiţe uşoare. aprilie–iunie - Conduce Epoca literară, supliment al ziarului politic Epoca. octombrie–noiembrie: Scrie la Sara; publică la Europa o serie de editoriale politice săptămânale. 1897: Apar volumele Schiţe, Notiţe şi fragmente, Calendarul Dacia pentru anul 1898. 27 aprilie: Conferinţă la Iaşi: Păreri literare. Articole redacţionale în Epoca. 1898, ianuarie–martie: Publică o serie de articole în Evenimentul de la Iaşi. 1899, 27 septembrie: Îşi începe, la Universul, seria de Notiţe critice, care va da materialul volumului Momente. 1907, 23 februarie: Este sărbătorit cu ocazia împlinirii a 25 de ani de activitate literară. 18 noiembrie: Seria a II-a a revistei Moftul român. 10 octombrie: Momente şi schiţe 18 decembrie: Caragiale intentează acţiune în calomnie lui Const. Al. Ionescu (Caion), care a publicat în Revista literară două articole de plagiat. 1902, 2 martie: Respins de Academia Română de la premiul Năsturel-Herescu, cu volumul Momente. 1903, 24 februarie: Încercare de a se muta la Cluj. noiembrie: Domiciliază provizoriu la Berlin. 1905, 14 martie: Se stabileşte definitiv la Berlin. iulie: Primeşte vizita lui Delavrancea. 1907, 3 aprilie: Publică, sub semnătura Un patriot român, în ziarul Die Zeit, prima parte din scrierea politică 1907. Publică broşura 1907, din primăvară până-n toamnă. Delavrancea îi scrie emoţionat prietenului său: „Desigur, 1907 al tău e o minune ca adevăr, ca artă, ca sentiment, ca judecată. Ai zugrăvit un tablou de mare maestru. Jocul infect al partidelor noastre - pe deasupra ţării şi în detrimentul ţării - cu lăcomia nestăpânită a celor ajunşi şi cu îmbufnarea dizgraţioasă a celor căzuţi, l-ai sintetizat aşa de viu ...” Publică în revista literară bimensuală Convorbiri (din 1908, Convorbiri critice), 7 fabule. Ultima dintre ele, Boul şi viţelul, a fost tipărită în fruntea numărului 1 al Convorbirilor critice, având în facsimile autografe atât textul, cât şi semnătura Caragiale. În articolul bilanţ După un an ..., M. Dragomirescu, editorul revistei, afirma: „În fine, acum în urmă, autoritatea celui mai mare poet, a celui mai desăvârşit artist ce am avut vreodată, autoritatea lui Caragiale, a venit, ca odinioară Alecsandri la „Junimea” născândă, să consfinţească şi să întărească importanţa activităţii Convorbirilor critice şi să dea modestului râu. măreţia fluviului ...” 1908, 15 februarie: Îşi reia legăturile cu Titu Maiorescu. 1909: Colaborează, din nou, la Universul, publicând povestiri şi schiţe. Publică la Noua revistă română. 1910: Apar Schiţe nouă. 1911, februarie–mai: Colaborează la Românul din Arad. 1912, 9 iunie: Moare subit, în locuinţa de la Schöneberg, Berlin. Rămăşiţele pământeşti sunt expuse în capela cimitirului protestant din Erster Schöneberg Friedhof şi depuse, la 14 iunie, în cavoul familiei, în prezenţa lui Gherea, a lui Delavrancea şi a lui Vlahuţă. 18 noiembrie: Sicriul cu rămăşiţele mortuare este adus în ţară, depus la biserica Sf. Gheorghe şi urmat de prieteni până la locul de veci, din cimitirul Şerban-vodă, în ziua de joi, 22 noiembrie.

Vlaicu Voda -Chirita in provincie,Razvan si Vidra,O scrisoare pierduta,Vlaicu Voda,Apus de soare ~ Alecsandri Vasile, Petriceicu Hasdeu Bogdan, Caragiale Ion Luca, Davila Alexandru, Delavrancea Barbu Stefanescu

Chirita in provincie,Razvan si Vidra,O scrisoare pierduta,Vlaicu Voda,Apus de soare...  

Preţul nostru: 7.00 RON