Blaga Lucian

AUTOPORTRET Lucian Blaga e mut ca o lebada. In patria sa zapada fapturii tine loc de cuvant. Sufletul lui e in cautare in muta, seculara cautare de totdeauna, si pana la cele din urma hotare. El cauta apa din care bea curcubeul. El cauta apa, din care curcubeul isi bea frumusetea si nefiinta.

LUCIAN BLAGA

La curtile dorului Prin vegherile noastre -- site de in -- vremea se cerne, si-o pulbere alba pe tâmple s-asaza. Aurorele înca se mai aprind, si-asteptam. Asteptam o singura ora sa ne-mpartasim din verde imperiu, din raiul sorin. Cu linguri de lemn zabovim lânga blide lungi zile pierduti si straini. Oaspeti suntem în tinda noii lumini la curtile dorului. Cu cerul vecini. cu toate ca mult mai putin o sa para. Asteptam sa vedem prin columne de aur Evul de foc cu steaguri pasind, si fiicele noastre iesind sa puna pe fruntile portilor laur. Din când în când câte-o lacrim-apare si fara durere se-ngroasa pe geana. Hranim cu ea Nu stim ce firava stea.

Lucian Blaga