Produs de: Editura Cartea Romaneasca Editura Cartea Romaneasca
Data apariţiei: 30.11.1981
Număr pagini: 573
Codul produsului: 7162
Descrierea produsului
"La amîndouă ferestrele erau perdele de postav gros, roşu, de Tours, ridicate prin şnururi de mătase cu ciucuri. Acest luxos decor, atît de puţin în armonie cu obiceiurile domnului Grandet. fusese cumpărat o dată cu casa, ca şi cadrul gotic, pendula, mobila tapisată si colţarele de lemn de trandafir. Lîngă fereastra cea mai apropiată de uşă era un jilţ de paie cu picioarele aşezate pe nişte tălpige, ca s-o ridice pe doamna Grandet la înălţimea care să-i îngăduie a zări trecătorii. O masă de lucru din lemn de cireş spălăcit se încadra în fereastră, iar jilţişorul Eugeniei Grandet era alături. De cincisprezece ani, toate zilele mamei şi ale fiicei se scurseseră molcom în acest loc, într-o necontenită migală a lucrului, începînd din aprilie şi pînă în noiembrie, în prima zi din această ultimă lună, amîndouă îşi luau locul de iarnă, aproape de cămin. Abia în acea zi, îngăduia Grandet să se aprindă focul în sală şi dădea poruncă să se stingă la 31 martie, fără să-i pese de zilele friguroase ale primă¬verii, nici de cele ale toamnei. O tinichea cu jăratic din bucătărie, de care făcea rost lungana Nanon, numai ea ştia cu cîte dibăcii şi tertipuri, îngăduia doamnei şi domnişoarei Grandet să-şi petreacă cele mai răcoroase dimineţi şi seri ale lunilor aprilie şi octombrie fără să tremure de frig. Mama şi fiica aveau grijă de toată rufăria casei şi îşi mistuiau atît de conştiincios zilele în această trudă de adevărate lucrătoare, încît dacă Eugenie voia să brodeze pentru maică-sa vreun guleraş, era silită să-şi smulgă din ceasurile de odihnă, înşelîndu-şi tatăl ca să aibă lumină. De multă vreme zgîrcitul dădea fiicei şi lunganei Nanon îumînări cu măsură, precum cu măsură dădea pîinea şi celelalte lucruri pentru consumul zilnic."
Coş de cumpărături (0.00 RON)
