Agarbiceanu Ion
Ion Agârbiceanu - (n. 12 septembrie 1882, Cenade, Comitatul Alba de Jos - d. 28 mai 1963, Cluj) - a fost un preot greco-catolic, ziarist şi romancier român, adept al Semănătorismului, parlamentar, academician.
Date biografice
Studii gimnaziale la Blaj (1892 - 1900), superioare la Facultatea de Teologie din Budapesta (1900 - 1904).Din ([1901]] - 1902, începe să colaboreze cu poezii la ,,Tribuna" Sibiu, ,,Gazeta Transilvaniei" Braşov, ,,Familia" Oradea, ,,Drapelul" Lugoj. În anul 1903, începe colaborarea la revista ,,Sămănătorul" cu Legendă în versuri.
Sub-prefect la Internatul de băieţi din Blaj (1904 - 1905);
În septembrie 1905, se înscrie la Facultatea de Litere din Budapesta, secţia de limbi clasice, română şi istorie; audiază frecvent şi activează la toate cursurile organizate de Societatea ,,Petru Maior". Spre sfârşitul anului, revista Luceafărul îi tipăreşte primul său volum de schiţe şi povestiri intitulat ,,De la Þară".
Preot paroh în Bucium - Sasa, judeţul Alba, (1906 - 1910), apoi în Orlat, judeţul Sibiu (1910 - 1919); retras în timpul primului război mondial în Moldova, de unde a fost evacuat în Rusia, fiind pentru un timp preot militar in corpul voluntarilor ardeleni (1917 - 1918);
După 1918 a fost director al ziarului “Patria” din Cluj (1919 - 1927), apoi al ziarului “Tribuna” din Cluj (1938 - 1940).
A deţinut mai multe functii politice în Primul Parlament al României întregite (prima dată în 1919, apoi în 1922 - 1926), mai târziu a fost senator şi vicepreşedinte al Senatului.
A fost membru în Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român din Transilvania (1919).
A fost preot şi protopop în Cluj (din 1930), canonic al Episcopiei de Cluj-Gherla (din 1931).
Pentru activitatea sa literară, ales membru corespondent (1912), apoi activ (1925) al Astrei, secretar general al secţiilor literare-ştiinţifice ale Astrei (1925 - 1940), cu un rol însemnat în Adunările generale anuale ale acesteia, fiind un timp redactor al revistei "Transilvania."
A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1919, apoi membru titular al aceleiaşi Academii în 1955 la Secţia de ştiinţe istorice, ştiinţa limbii, literatură şi artă.
A fost membru în Comitetul de conducere al Societăţii Scriitorilor, până la moarte a fost şi preşedinte al Sindicatului presei române din Ardeal şi Banat (începând cu 1921).
A primit premiul naţional pentru proză în 1927, “Ordinul Muncii”, pentru merite deosebite, ” în domeniul creaţiei literare “ în 1954, ordinul “Steaua Republicii”, clasa I în 1962, a fost sărbătorit oficial cu ocazia a 80 ani de viaţă.
La 28 mai 1963 se stinge din viaţă la Clinica Medicală din Cluj, în urma unui infract miocardic. Necrologul semnat de Academie şi de Uniunea Scriitorilor evidenţiază bogata şi îndelungata sa activitate - peste şase decenii - pe tărâm literar. La mitingul de doliu, ţinut la Cluj, la 31 mai îi omagiază personalitatea Iorgu Iordan, Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Mircea Zaciu.
|
Coş de cumpărături (0.00 RON)
